Distanța până la obiectiv:  81,2 Km ( E79 )
Cetatea dacică de la Bănița a fost construită în zona cea mai înaltă a dealului „Piatra Cetății” sau „Dealul Bolii”, care se află la limită vestică a bazinului văii Jiului (altitudine 904 m).
Dealul, înconjurat pe trei părți de apele râului Bănița, oferea în mod natural posibilități de apărare, accesul fiind posibil doar pe latura de nord, unde sunt amplasate elementele de fortificație din epoca dacică.
Pantele foarte abrupte ale dealului, precum și existența unor reduse suprafețe plate, i-au determinat pe constructori să realizeze lucrări ample de nivelare și să conceapă un sistem de apărare original: zidurile de incintă, turnurile și platformele pentru luptă corp la corp, se eșalonează în trepte.
Intrarea în cetate se facea prin zona de nord-est, fiind marcată de poartă și o scară monumentală cu o lungime de 4,50 m; scara are trepte din piatră calcaroasă și este marginită de ziduri din andezit, cu rol de balustradă.

În interiorul cetății, spațiul de apărare și locuit este organizat pe cele trei terase amenajate prin nivelare, cu suprafețe diferite, care se succed pe directia est-vest. Excesul de apă pluvială era drenat de cele două canale, tăiate în piatră, de pe laturile de sud și vest ale incintei.Drumul către vârful dealului era controlat și barat de un turn de apărare, iar în partea de nord-vest a terasei fortificate a fost amenajată o platformă de luptă. Cetatea de la Bănița prezintă o serie de particularități constructive datorate, în primul rând, mediului natural.
Un sanctuar de tip aliniament a fost descoperit în afara zonei fortificate, pe panta de nord a dealului.
Pierderea cetății de la Bănița, a permis armatei romane să avanseze pe drumul către capitala regatului, Sarmizegetusa Regia, fapt atestat de existența castrelor romane de marș de la Jigorul Mare și Comărnicel.