Distanța până la obiectiv:  14.5 Km

Situate în partea de est a Culmii Pleaşa Ardeului, Cheile Cibului se desfăşoară pe 1,4 km lungime, aval de localitatea Cib (gospodării răzleţe aparţinînd acestei aşezări regăsim şi în perimetrul cheilor, în zonele de lărgire ale luncii).
Coborând colinele domoale ale vârfului Breaza, ce se înalţă în partea nordică a localităţii, şi traversând vatra locuită a Cibului – un sat alungit, cu textură răsfirată, rămâi surprins de brusca apariţie în peisaj a abrupturilor din Pleaşa Ardeului, adevărat meterez stâncos, care închide, spre sud, orizontul. Spre vârful crestei golaşe calcarul radiază cu dezinvoltură, roca vie apărând la suprafaţă pe mari întinderi, iar spinările ei ascuţite seamănă unor contraforturi sortite a înfrunta perenitatea. Doar firul văii, direct implicat în geneza acestor forme atât de diverse ca înfăţişare, şerpuieşte prin meandre de rocă, călătorind spre avale. Abrupturile definesc măreţia acestor chei, ele înmagazinează în verticalitatea lor o atracţie greu estimabilă. Nişele şi intrările de peşteră, deschise peste tot unde apa a avut posibilitatea să pătrundă în măruntaiele pietrei, ne fac semne dintr-un ochi misterios. Doar grohotişurile, prin curgerea lor lentă, dezmint impresia de veşnicie, de durabilitate. Cariul vremii, slujindu-se de colţii apei, dezmembrează structurile cele mai trainice. Dar şi căderile au măreţia lor, iar piatra munţilor ştie cum să piardă – cu grandoare şi demnitate.
Formarea cheilor a urmat o cale simplă. Pârâul Cibului îşi adună izvoarele de pe versantul sudic al vârfului Breaza, alcătuit din strate aparţinând flişului cretacic. Meandrând, el se îndreaptă spre sud, unde decopertează în albie, prin adâncire, calcarele din actuala culme Pleaşa Ardeului. Nerenunţând, în momentul intersectării acestor roci dure, la traseul său, el a generat, prin epigeneză, cheile menţionate. Ca şi în alte cazuri, calcarele prin structura lor intimă, au încetinit procesul de coborâre al patului văii, jucând rolul nivelului de bază de origine litologică. în amonte, pe seama gresiilor şi marnelor cretacice, s-a conturat un veritabil bazinet depresionar în vatra căruia este cantonată localitatea Cib.

 Ruptura de pantă din zona cheilor este trădată în relief de existenţa a numeroase repezişuri, localizate în sectoarele median şi inferior. Morfologia îngustării relevă o desfăşurare a străpungerii sub forma unei pâlnii cu deschiderea spre avale, cei doi versanţi îndepărtându-se treptat şi pierzând din verticalitate şi înălţime. În plan superior, valea rămâne largă, cu pereţii depărtaţi.
Ea este străjuită de câteva abrupturi impresionante, cum ar fi Dealul Corbului (662 m) şi Cepturarul, pe stînga, Piatra Ceretului, Piatra Mijlocie şi Vânătarea pe partea dreaptă. La baza lor se remarcă o treapta asemănătoare unei terase, parazitată de glacisuri. Declivitatea redusă şi solidificarea intensă au facilitat instalarea pe podul ei a unor gospodarii prospere. Râul şi-a continuat însă aprofundarea pe verticală modelându-și o nouă cheie la nivel inferior, mai îngustă şi mai sălbatică.
Morfologia de detaliu a versanţilor scoate în evidenţă bogăţia formelor de coroziune-eroziune (lapiezuri, nişe, surplombe, piscuri de formă piramidală, poliţe structurale) sau de dezagregare fizică (fisuri şi grohotişuri). Remarcabile sunt, prin desfăşurarea spaţială şi varietatea tipurilor genetice, lapiezurile din Piatra Ceretului şi de pe versantul sudic al crestei Vânătarea, după cum abrupturile din Piatra Mijlocie şi Piatra Corbului domină relieful limitrof cu autoritate. Valea Presurii confluează cu Cibul în perimetrul cheilor. În coasta versantului stâng, unde are loc această confluentă, ea şi-a sculptat propriul său sector de chei, care, deşi liliputane, sporesc fragmentarea şi, implicit, spectaculozitatea reliefului. Se poate deci concluziona că râul Cibului a dus, prin evoluţia sa la apariţia unei forme de relief majore, cu un stadiu primar ajuns la maturitate şi unul secundar în plină afirmare.
Dinspre culoarul Mureşului accesul la chei este lesnicios. Punctul de plecare îl reprezintă halta CFR Geoagiu (şoseaua E 60 trecând prin imediata apropiere a haltei respective). De aici până la Băcâia,( de fapt la fabrica de îmbuteliere) pe o distanţă de 18 km, drumul este asfaltat. În continuare, un drum de ţară urcă prin chei până la chei (circa 4 km). A doua cale de acces se desprinde la kilometrul 6 din şoseaua nemodernizată Zlatna – Almaşul Mare, la crucea din Plai şi coboară, însoţind firul văii Cibului până la chei (1 oră şi 15 minute de mers).