Ora locală Temperatura
08:30

Distanța până la obiectiv:  12 Km ( E00 )

Cheile Ardeului. în despicătura spectaculoasă desfăşurată aval de localitatea Ardeu, unde ,,atracţia” exercitată de calcarele intens litoclazate asupra apelor este mai ilustrativă ca oriunde, râul Ardeu, la fel de viguros ca Cibul, parcurge cel de-al doilea sector de chei ale sale, lung de 500 m. În ciuda dimensiunilor modeste, forma afirmă cu detaşare particularităţi de geneză şi evoluţie inedite, cu totul diferite în comparaţie cu tronsoanele de îngustări învecinate. Ele transpar din îngustimea deosebită a profilului transversal, desfăşurat sub forma unui ,,U” cu braţele foarte strânse, astfel că la etaj, când debitul apei atinge valori extrem de reduse, ea reuşeşte totuşi să ude întreaga albie a văii. Pereţii care o străjuiesc sunt verticali, cel drept, cu o înălţime de circa 200 m, în vreme ce versantul stâng are o desfăşurare mult mai redusă. În plan, cheile apar sub înfăţişarea unei potcoave, cu convexitatea orientată către versantul drept al vârfului Cornet, iar concavitatea spre versantul stâng al Masivului Cetăţuia.
Deşi de dimensiuni reduse, atractivitatea cheilor Ardeului este invers proporţională cu desfăşurarea lor. Se detaşează, încă de la prima privire îndreptată asupra reliefului lor, cuveta versantului drept, abruptă şi înaltă, foarte înaltă, cu numeroase cornişe şi surplombe. La baza sa se deschide intrarea somptuoasă a peşterii Coapta Sârbilor (51 m lungime), mascată însă de o perdea densă de arbori. Deşi mult mai scund, versantul stâng, Dealul Cetăţuia, oferă un inedit punct de belvedere asupra întregului arc dăltuit în piatră de apele văii Ardeului. Cariera implantată pe muchie riscă să transforme Cheile Ardeului într-un obiectiv total compromis pentru turism, putându-i afecta iremediabil resursele atractive, însă lucrările la carieră au fost oprite datorită descoperirilor arheologice.
Geneza şi evoluţia acestor chei se diferenţiază faţă de celelalte patru sectoare din bazinul văii Geoagiu, fiind mult mai complexe, mai interesante. Astfel, o lungă perioadă de timp, valea Ardeului a evoluat la contactul dintre calcare şi necarstificabilul cretacic, mult mai uşor denudabil, adâncindu-se în consecinţă şi având caractere de asimetrie evidentă: versantul drept, calcaros, mai abrupt, iar cel stâng mult mai domol, mai atenuat ca declivitate.

La nivelul înşeuării situate în partea estică a cheilor, prin care trece actualmente şoseaua spre Balşa, are loc captarea subterană a râului, probabil datorită unor litoclaze interceptate în versant. Abia în acest moment începe istoria morfogenetică a cheilor pe care le admirăm noi astăzi. Odată captat, râul şi-a lărgit şi adâncit canalul de drenaj, generând o peşteră al cărei tavan, denudat de la suprafaţă prin eroziunea de versant şi subminat în subteran prin coroziune remontantă, s-a prăbuşit, formându-se tronsonul de chei. În sprijinul acestei opinii vin câteva elemente morfologice ilustrative, şi anume: - existenţa unei linii a paleoversantului care, pornind din vârful Masivului Cornet, se continuă şi pe versantul estic al Masivului Cetăţuia. Ea a fost întreruptă, evident, de o prăbuşire în zona deschiderii cheii; - verticalitatea celor doi pereţi şi existenţa numeroaselor surplombe atestă o modelare gravitaţională intensă a versanţilor, nedesăvârşită nici astăzi; fapt ce susţine tinereţea sectorului de chei şi prezenţa prăbuşirilor care au generat abrupturi; - geneza înşeuării amintite printr-un proces de meandrare trebuie exclusă, deşi Dealul Cetăţuia are multe din atributele popinelor de meandru, datorită energiei sale mari de relief şi diferenţierii existente în ceea ce priveşte rezistenţa la denudare a celor două tipuri de roci aflate în contact. Este de la sine înţeles că, în absenţa unor litoclaze majore, care au captat şi direcţionat curgerea de suprafaţă în subteran, râul ar fi continuat să se adâncească la zona de contact sau pe seama rocilor necalcaroase, mai prielnice denudării. Cheile Ardeului reprezintă aşadar un exemplu unic, ilustrativ, pentru predilecţia apelor de a-şi croi drum de scurgere prin calcare, chiar şi atunci când au la dispoziţie roci mult mai puţin rezistente la eroziune, cum au fost cele din cazul de faţă. Ele pot fi vizitate pornind din şoseaua Geoagiu – Balşa, respectiv din înşeuarea Dealului Cetăţuia, unde, după circa 200 m de la şosea, coborâm firul apei, pe care-l putem urma spre amonte sau avale, dintr-un capăt în altul al cheilor. Deoarece chiar şi la debite foarte mici ale râului întreaga albie este inundată, străbaterea cheilor presupune, inevitabil, trecerea prin apă.